Frică de moarte, moarte de frică

IMG_130194
Privirea-ţi numară coloane, coridoarele te fură
Limba-ţi-nmoaie făina dinţilor din gură
O aţintesti apoi şi rămâne gheaţa
La cruci bocite ce marşaluiesc prin ceaţa .

Păşeşti cu ochii-ncordaţi pe dalele de sticlă
Nu-ţi mai poti ascunde spaima, tremuru’ de frică
Te-afunzi mecanic şi-n mecanicul ce freacă
Pămantul aburind un ţinitirim de promoroacă.

Rafalele de vânt străpung liniştea-nmomente
Vreascuri putrezite lovesc funebre monumente,
Iar tu auzi bocind prin palele de vânt
Câteva muieri, un pop’ şi-o cazma lucrand pământ.

Te-apropii cu poftă de necaz, ca şi cum
Acum, ai fi spectatoarea unei ample tragedii,
Al unui teatru fără de haz, cu actori vechi
Dichisiţi si gri…

Pe fiecare piatră, din pozele colbuite-n vreme
Te privesc, ca dintr-o gazetă cu foi ingălbenite-
Un film-noir cu actori muţi ce te găsesc
Cu fiinţa mută, acum, prea multă
Şi-n fine, s-ar putea…un pic cam surdă,
Cu pielea vineţie, rece de sudoare
C-o inimă ce doare, in coşciugul pieptului…
Îngropi privirea în groapă catre tine
Şi parcă nu-ti mai vine, sa mai crezi?
Chiar moartă sa te vezi-printre morţii treji?

Cu pielea-nmuiata-n carne, cauţi prin beznă
Un urlet sfâşiat de cuiul tras prin gleznă;
Incerci sa dai un semn: ,,Sunt vie! chiar vie!”
Şi speri ca ţar’na uşoara sa iţi fie…

Zvâcneşti prin somn şi somnul nu-ţi dă pace
Incerci sa scapi, prin vene îţi curg ace
Amorţita, te trezeşti plângand la tine acasă
Iar aşteruntul ud ţi-e rochie de mireasă.

Frică de moarte, moarta de frică
Stiinţa de-a muri in slăvi ridică
Psihozând umanul, temuta teamă
Moartea, o poză de pus in ramă.

[2008-01-30]

Recomanda articol!