Operaţiunea ,,HARTIA”[I]: Când ANAF –ul te face [de o] POŞTĂ

ANAF, Posta

Aş vrea să colecţionez şi eu instantanee cu moacele ,,pulimii”, când printre foile de şters geamurile – pe post de reclame – un căpeţel de hârtie [ aproape igienică ] ne scapă din vraf spre pardoseală… Când ne ridicăm avizul de la o[r]ificul poştal la care suntem aronadaţi şi ni se izbesc pupilele de o caligrafie mizerabilă în care abia dibuieşti nişte cifre şi ,,ANAF”.

Bineînteles, e vorba de acea înştiinţare în care eşti anunţat că trebuie să faci un drum la Poştă, chiar dacă există o bifă în dreptul secţiunii ,,recomandată”. Că acum poştaşii nu mai sună de trei ori la uşă, oricât de NF ai fi, ci te invită la ei in ogradă. Nu de alta, dar un dărăb de umilinţă trebuie servit cel puţin odată într-un semestru: coadă, aşteptare, aer închis şi umiditatea ca-n beci, pereţii ponosiţi si ornamentaţi cu cărţile poştale din Epoca de Aur. La ghisee, dacă apuci sa nu faci apoplexie între timp, te iau în primire nişte cucoane ,,vărgate” cu mişcări melcoide, afişând  permanent un intens sictir şi importanţa funcţiei.

A! şi să nu uităm drumul …, drumul până la oficiul poştal …  Se spune că din cauza restructurărilor, o bună parte din oficii şi-au limitat serviciile ori s-au desfiinţat! Astfel, în loc să ai un oficiu în apropierea casei, este foarte posibil să mergi câteva staţii bune cu tramvaiul ca să ajungi. [alt mijloc de a te face să te simţi inconfortabil, de începi sa te miceşti pe drum până la tejgheaua Poştei]

Iar dacă nu prinzi tramvaiul din cauza şoferilor care nu opresc la trecerea de pietoni şi esti cumva obligat să aştepţi un altul, atunci probabil ai să serveşti  şi vreo 15-20 minute pe refugiu. Şi de te prinde si ploaia sau te toropeşte soarele, cu atât mai bine, eşti numa’ pregătit să te înghesui cu călătorii şi cerşetorii ambulanţi sau cu marii artişti ai liniilor de tramvai. Şi aproape teafar ai să cobori, oarecum ameţit de frânele vatmanului care e şi el mare fan NFS + GTA, ai să păşeşti cu grijă peste borduri, gropi sau trotuare închipuite, până dai de oficiu. [ Taxiul este exclus pe distanţe mici dacă nu vrei sa-i laşi o mică avere şoferului]

Odată intrat, eşti primit cu şi în atmosfera sus-menţionată. Eşti deja prea obosit ca să mai poţi face comentarii referitoare la coadă, ghiseu, s.a.m.d., iţi păstrezi resursele să întrebi paznicul, un soi de ,,Cichician” stafidit şi ciumafaiat, cam care este ghişeul corect pentru ridicarea plicului ANAF. Aproape că nu mai conteaza că “vărgata” iţi mai mănănca vreo 15 minute din viaţă căutând ca-n anii ’40, într-un catastif, pe nişte liste îngălbenite, numele… ,,să semnaţi”… ,,aveţi pix?”, ,,n-aveţi?” , ,,luaţi de la domnu’, să termine dă scris, decât”…

În fine, semnezi, iei, pleci. Simţi un pic chilotul găurit dar lasă, că trece, se vindecă şi locul… Nu? Nici nu mai contează că ai acelasi drum la întoarcere… Vrei numaidecât să deschizi plicul sa vezi ce dracu’ mai zic aştia de la ANAF. Eh, o ,,decizie de impunere”, o ,,sugestie de plată” ori o … ,,somaţie” ?

Şi atunci îmi vine în minte o situaţie petrecută la unul din sediile ANAF din Bucureşti când, preocupat de transferul unui dosar dintr-o localitate în alta, proces care a durat numai puţin de doi ani, în care mi s-au imputat penalizari şi ameninţat cu amendă cum ridicam un pic tonul, agentul, o cucoană mai bătrână decăt pensia însăşi, învelită în pereti cu dosare [ nu-i fantezie, chiar aşa e! ] şi întrebată dacă are cumva o adresă de email prin care să putem coresponda mai simplu, mai uşor [ despre acte, plaţi, etc.], …brusc am fost întâmpinat cu o grimasă de persoană ofensată şi cu următoarele vorbe:

,,Matale chiar crezi că nu am ce face decât să stau la calculator? Tu nu vezi câte dosare am eu aici?”

A zis totul… Şi atunci m-am luminat!
Oricât de evoluaţi tehnologic am fi noi,  plătitorii de taxe, atât timp cât există cutume, ele vor muri odată cu cei care le-au inventat! Ba mai mult, există şi neşansa ca aceşti cutumari să inveţe şi pe ,,juniori” acest ,,modus operandi” al Statului român. Lucrul cu hârtia!

Şi ce simplu ar fi!
Crează un e-mail pre-formatat şi trimite-l spre confirmare! Din câteva click-uri ai rezolvat problema! E la fel de oficial ca şi o bucată de hârtie cu antet! Până şi aplicaţiile pentru copii sunt mai complexe decât crearea unui atfel de sistem! [e bine că avem platforme achiziţionate cu dedicaţie ,,dă zeci dă mii dă euro” …şi care funcţionează ca la Fabrica de tuns ouă !]

Crearea unui sistem funcţional de corespondenţă şi informare ar însemna eliminarea incapabililor, pilelor şi super-docililor pupători de buci din instituţii… Ei cu ce te-ar mai ,,ajuta”, nu?

Şi poate că aşa, n-ar mai fi mucegăita ‘ceea de la Poşta şi nici muma-lu’ Tutankamon de la ANAF pe poziţii. Eliberate din funcţii, ar sta şi ele pe la casele lor şi ar croşeta uitându-se la telenovele şi emisiuni cu tanti Tatu.

Dar vezi tu?
Nu mai au pixu’ cu care bifează ostentativ zero-uri după cifre pline, nu mai aprobă şi dezleagă şansa de-a primi un plic cu ceva valoare înăuntru… Fără pix, ,,viaţa-i pustiu” !

Că Statul te vrea umil, cu capul plecat, nu e-o noutatate !
E doar o observatie:  că Statul în România te ,,poşteste” ca-n Vaslui pentr-un petec de hârtie, o semnătură sau ştampilă! Şi le place a-dracu’ !

Iar când n-or să mai aibă hârtie, pun pariu că s-ar apuca de reciclat!

Recomanda articol!